Ce am învățat zilele acestea – Vladimir Pustan

Că încă nu facem deosebirea între păcat și păcătos. De aceea, cele mai dragi cuvinte bisericești sunt excluderea, caterisirea, anatema. Frica de ruguri naște boicot.
Că Dumnezeu folosește oameni ciudați pentru a-și realiza scopurile. Cirus, Nebucadnezar, Titus Vespasian, Dragnea. Nici Trump nu-i ușă de biserică. Atunci când sfinții lipsesc, oricine e bun.
Că numai necazul ne unește. Ortodocșii au uitat că eu sunt sectar, iar eu am uitat tot pentru o clipă că ei sunt depășiți.
Că nu e musai să fim deștepți ca să fim mântuiți. La nașterea din nou prostia nu ar trebui să rămână, dar numărul mare de oameni pocăiți care vor sta acasă dovedește că se poate.
Că iubirea nu se votează. Așa e, prieteni, dar nici Biblia. De aceea referendumul ar trebui să fie numit răscoală atunci când se batjocoresc poruncile lui Dumnezeu.
Că nu poți pune punct după ‘Dumnezeul meu iubește’, cum îmi scria o domniță. Dumnezeul meu iubește păcătosul, dar urăște păcatul. Sună mai bine.
Că Europa e depășită. O iubesc, dar fără reziduuri. S-a spus că vrem doar banii lor, dar noi nu primim un ban care să nu se întoarcă la ei dublu. Lepădați mentalitatea de sclavi și nu mai criticați Ungaria. Pruncul premierului Viktor Orban e parte a celui mai mare val de trezire spirituală în țara fără munți. Trezire capitalistă americană penticostală.
Așa că smulgeți-vă din blestemul mioritic și haideți la referendum. ‘Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă…’