Ce să-ți spun, Laura Bretan? – Nicolae Geantă

Laura Bretan e încă un copil. Chiar dacă inima și glasul ei sunt de înger. Dar răutatea umană însângerează și îngerii. Le taie aripile în speranța că îngeri nu vor mai zbura niciodată. Însă aripile cresc din nou. Căci rădăcinile lor nu le poate scoate nimeni.

 

Să nu fii tristă Laura că ai pierdut la Eurovision. Octavian Paler spunea că sunt înfrângeri care te ridică. Tu ai urcat o treaptă mai sus. Cei ce te-au învins, paradoxal, sunt într-o mare cădere. Mai ales că zâmbetele lor s-au hrănit din lacrimile tale! Și cine râde de lacrimile altora va fi vai de lacrimile lui!

 

În viață vei întâlni oameni iraționali. Egoiști. Rapace. Unii vor fi gata să măture cu tine pe jos, alții să urce călcând peste tine, peste semeni, distrugând destine. Tu să continui să lupți. Să iubești. Să-ți finalizezi drumul. Radu Gyr zicea că adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis!

 

Destul de des oamenii vor sfărâma într-o secundă tot ce ai construit în ani întregi. Să nu te lași descurajată! Tu construiește mai departe! Ridică! Pune cărămizi valorii! Dumnezeu contabilizează pe cei ce ridică semenii nu pe cei care-i dărâmă. Fii dintre cei ce înving gravitația!

 

Să îți spun că în 2001 m-au aruncat pe ușa din dos de la Universitatea din București, pe motiv că sunt sectar? Ce poate preda un „profesor sectar”? Că datorită “păcatului” că sunt creștin mi s-a trântit ușa în nas de către facultăți, licee și paradoxal, chiar de către biserici? Cât despre oamenii… Că tinerii sunt batjocoriți pentru credință în școli? Că o fată din Austria a fost picată la licență în toamna 2018 pentru „greșeala” de a picta câteva tablouri cu un Isus sângerând, batjocorit? Că românii din diaspora sunt hărțuiți pentru că își educă pruncii creștinește? Știi deja. Și mai știi și că și Crucea lui Hristos se duce zâmbind în ciuda faptului că uneori obrajii sunt uscați de lacrimi. Se poartă cu lacrimi, dar nu târâtă pe jos!

 

Uneori (părem că) suntem învinși. Omenește. Dar Dumnezeu nu poate fii învins niciodată! Mai mult, El locuiește în noi! Și cine se atinge de aleșii Lui de El se atinge!

 

Odată pe Wembley a cântat o formație rock. 70.000 de fani au urlat, au lovit, au spart scaune. La final a intrat o cântăreață creștină. Și când a început “Amazing Grace/Mărețul Har” tot stadionul a izbucnit în lacrimi. Altădată, într-o zi de Paști, într-un teatru arhiplin din Rusia comunistă, un ateu a vorbit două ore împotriva lui Hristos. Apoi a urcat pe scenă un bătrân din sală. „Hristos a înviat!”. „Adevărat a înviat!” i-a răspuns mulțimea. Și toată propaganda anti-Isus s-a risipit ca un abur! Lui Dumnezeu nu-i închide nimeni gura!

 

Să Cânți mai departe Laura! Mai mult și mai bine! Asta e misiunea ta, misiunea Lui. De fapt glasul tău nu e al tău. E al Lui! Fă-l câtor mai mulți auzit!

Să nu temi niciodată! Creștinii nu sunt singuri! Și nici învinși!