Chemat-am fost… – Simona Niculai

Chemat-am fost cândva ..
S-adun comori nemăsurate
Dar Diavolul cu-al lui avânt
Mi le-a luat pe toate ..

Chemat-am fost cândva
Să strâng cu cel ce strânge
Doar struguri copți din via Ta
Prin Pâinea ce se frânge ..

Chemat-am fost să strălucesc
în întuneric creând drum
Dar mult prea des eu obosesc
Şi mă cufund in praf şi scrum…

Chemat-am fost cândva
Să scriu slove sfinte
Dar iată-mă acum zăcând
Pe patul cu cuvinte …

Chemat-am fost să stau pe turn
Străjer pe întinsă zare
Dar mult prea mulți apar în drum
Cu arme şi cu zale …

Chemat-am fost să lupt cu-avânt
Şi când e grea furtuna
Dar şi eu sunt doar un pământ
Şi pe armă îmi alunecă mâna..

Chemat-am fost să pun zăvor
limbii mele
Dar mulți sunt cei ce-mi dau ocol
Şi zilele prea grele…

Chemat-am fost să fiu un prag,
Un pod spre Veşnicie
Dar cât de greu e ca să rabd
A lumii prigonire…

Chemat-am fost , chemat ai fost..
Dincolo de genune
Să fim ai Lui copii iubiți
Pe nume când ne-a spune.