Copaci înfloriți și roade – Alexandru Fintoiu

Înfloresc copacii. Așa de frumos întâmpină ei un nou început! Nicio floare nu este la fel, dar toate sunt superbe. Așa se transformă și viața omului care Îl cunoaște pe Isus. E plin de flori, de bucurie, oriunde merge, duce primăvara cu el.

Omul care a primit mântuirea arată promițător. Florile bucuriei lui sunt garanția roadelor – asta dacă nu se va găsi vreun ger să strice ceea ce a început Hristos. Pomii îmbrăcați în parfum și haine colorate te bine-dispun. Tuturor ne plac, dar, cu timpul, florile dispar și pare că ceea ce a fost frumos a devenit banal, într-o lume obișnuită.

Viața colorată de drag și bucurie se transformă într-o viață obișnuită cu bune și rele. Nu mai pare nimic special și copacii înfloriți devin ca toți copacii, acoperiți de frunze. Nu deosebești de la distanță care e mântuitul dintre ei.

Florile transformate în roade mici și verzi, sunt ascunse cu grijă în haina obișnuitului. Ai nevoie să te apropii cu mai mult de un salut ca să știi că dincolo de frunze se vede cerul. Pe măsură ce trece timpul, roadele cresc. Noi ne-am dori repede, dar nu se poate așa. Trebuie ca roadele pomului să treacă și prin ploi și prin arșiță ca să devină dulci.

Noi avem impresia că haina colorată și frumoasă s-a pierdut în vuietul zilelor, dar nu-i adevărat. Nu putea rămâne floare ca s-o admiri de la distanță, trebuia să devină fruct să îți hrănească interiorul. Acest lucru Îl dorește Hristos. Multe interioare transformate prin cuvântul celor schimbați deja ori prin promisiunea hainelor înflorite de primăvară.

Până la urmă, viața noastră de la Hristos începe ca un copac înflorit și continuă cu roade. Dar dacă vine gerul peste flori, rămânem doar cu impresia că am mers bine și sfârșim tăiați. De aceea, rezistați. Gerul nu mai are putere pentru că primăvara este aici.

Fiți tari, înfloriți și aduceți roadă.