Copil din zarea-albastră

  „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”” (Isaia 9:6) Tu, taină-a Întrupării, ce sufletul îmi cerni, Revarsă peste mine splendoarea dintre ierni, Aşterne pe cărarea ce sui atât de greu, Fărâme de lumină, căci Tu eşti Dumnezeu. Alungă-nchinătorii ce forfotesc prin temple, Păstorii din câmpie sa fie vii exemple, Tot aurul şi smirna, tămâia, de-aş avea, Cu mare-nfiorare, doar Ţie Ţi le-aş da. Dar ştii Fiinţă dragă, Copil din zarea-albastră, N-avem averi în lume, Tu eşti averea noastră, Venim cu mic, cu mare, Ţie să ne-nchinăm, Căci Te-ai născut Isuse, astăzi în Betleem. Primeşte-mă, Mesia şi lasă-mă să-Ţi cânt, Colind de bucurie, venit-ai pe pământ, A câta oară Doamne, Isuse- Pâinea vieţii, Te-ntorci în lumea asta, cum au prezis profeţii? Cât ne iubesşti Copile şi cât de mare-i harul, De-alegi cu umilinţă iar ieslea şi calvarul, Şi cât din toate astea, mă fac mai omenos, Ştiind că pentru mine, Te naşti iarăşi, Cristos? Îngenunchez la ieslea în care azi, Maria, Aduce-o veste bună, născându-L pe Mesia, Splendori de anotimpuri din El se răspândesc, Veniţi sa-I dăm mărire, Părintelui ceresc! Şi tot ce e fiinţă în cer şi pe pământ, S-aducă închinare Copilului cel Sfânt, Un Iosif, o Marie, un Betleem, o stea, Şi-un Prunc purtăm în inimi, păşind spre Golgota!   Lucica Boltaşu