Cu ochii obosiți, privind răul – Vladimir Pustan

Nu trebuie făcute mari eforturi intelectuale pentru a-ţi da seama că cei mai mulţi dintre noi suntem avizi de a vedea în lucruri răul, de a vorbi despre el, de a-l diseca şi a-l expune hăcuit în piaţa publică.
Vorbim prea mult despre rău şi prea puţin despre bine… De aceea se uită românii cu ochii căscaţi la ştirile însângerate, de aceea se vând aşa bine ziarele cu conspiraţii şi termene apocaliptice.
Jean Delumeau se mira cum de reuşim să auzim doar vuietul copacului când îl doborâm şi să nu auzim pădurea cum creşte. Pădurea care creşte fără zgomot e binele, dar pe acesta puţin îl văd.
De aceea ne sunt aşa de obosiţi ochii, de cât rău vedem cu ei. Nu ne trebuie ochelari de cal, nici ochelari roz, ci doar să ne clătim ochii cu izvorul Cuvântului Sfânt, să vedem cu bucurie că în lada asta de gunoi numită „Pământ”, Dumnezeu va face în curând curăţenie folosind aripile îngerilor pe post de vânturătoare.