De ce ne visăm mamele? – Nicolae Geantă

Scriptura ne vorbește despre Rițpa, o mamă care a stat pe un sac lângă fii ei uciși, protejându-le trupurile în descompunere, spre a nu fi profanate de păsări sau jivine, zi și noapte, de la începutul secerișului până la ploile de toamnă!  Aici învățăm că sacrificiul mamei e chintesența iubirii! Mama râde râsul copiilor ei, lăcrimează lacrimile lor, și suferă suferințele lor!

Când m-am întors săptâmâna trecută din Italia și am intrat în casă mama m-a întâmpinat zâmbind. Bătrâna octogenară nu are televizor și nici Facebook. Și nu trăiește nici spaime gratuite… Și-a întins mâinile chircite să mă atingă pe frunte. „Bine c-ai venit. A fost greu fără tine…” Fusese îngrijorată chiar dacă am lipsit doar patru zile. Așa sunt toate mamele: se îngrijorează mereu. Multiplu. Întâi pentru ele, apoi pentru noi. Nu s-a inventat buton care să le oprească teama pentru prunci.

M-am întrebat ades de ce sunt mai multe femei în biserică decât bărbați? Și azi am aflat răspunsul: „Pentru că femeile sunt mame!” Și mamele poartă cheia sufletelor noastre în inima lor! Pastorul Wurmbrand zicea că „prin naștere mama dă societății un om, iar apoi trebuie să dea Cerului un înger!” Mulțumiți Domnului însutit toți acei ce mai aveți mame care se roagă! Rugăciunile lor sunt tratament. Pam Brown spunea că „mama poate șterge lacrimile și prin telefon!”

Chiar dacă vârstele sunt diferite, nu există mame tinere și nici bătrâne. Sufletele lor sunt la fel: veșnic proapsete. Iubirea lor e felinarul casei! Da, mamele trebuie să fie felinarul casei! Aprinzătoare de speranță, de bunătate, de Dumnezeu…

În ultimile cinci decenii am învățat că prietenii te pot iubi, însă doar mamele te pot înțelege! Și ne acceptă cu toate imperfecțiunile noastre! Ele ne iartă toate greșelile. Chiar și pe cele pe care nu le-am comis! Și-am mai învățat că mama poate lua locul oricui, însă nimeni nu poate lua locul mamei!

Poate că ai avut ca și mine o mamă săracă. Și cu puțină carte. Dar nu cărțile cresc oamenii, ci mamele! Nu e așa că în spatele poveștii tale, e povestea mamei tale?

Mama ta te-a iubit înainte ca tu să fii. Luffina Lourduraj zicea că nu crede în dragoste la prima vedere, deoarece mama ei „a început să o iubească înainte să o vadă”. Dacă ești azi sub soare e dovada că mama ta te iubește! Răspunde-i la fel!

Cine mai are o mamă să fugă rapid să o îmbrățișeze! O să vadă că îmbrățișarea ei ține și după ce i-ai dat drumul!

Mama ne ține de mână cât suntem copii, și în inimă până la sfîrșitul vieții! Poate că de aceea atunci când trec „dincolo” mamele vor să-și țină copiii de mână! Să fie sigure că au rămas lângă ele…

M-am trezit dimineață cu un gând: oare de ce după au murit, noi ne visăm mamele?