De la iesle pân' la Cruce – Costache Ioanid

De la iesle pân’ la Cruce,
cât amar, cât suflet frânt,
ce alean, ce milă dulce,
Te-a putut din Cer aduce
pe pământ!
De la staul la Golgota,
jalea cum să Ţi-o cuprind?
Trist privea spre Cruce, bolta,
munţii grei porneau revolta
clocotind!
De pe fân şi pân’ la cuie
numai răni şi vânătăi,
ce cuvinte pot să spuie
cum plângeai pe-o cărăruie,
pentru-ai Tăi!
Din Egipt în Ghetsimani
numai plâns şi privegheri,
Te pândeau mereu duşmanii
până n-au mai fost Betanii,
nicăieri!

De la iesle pân’ la mine…
câte lacrimi, câţi martiri!
Unde voi găsi suspine,
Doamne, să-Ţi aduc depline
mulţumiri? Costache Ioanid