Editoriale Cireșarii

  • Tu ce îi dăruiești Lui? – Alexandru Fintoiu

    A sosit luna în care fiecare încearcă să găsească un cadou care se potrivește. Îți dorești să fie o bucurie pentru cel căruia il dăruiești. De multe ori însă ne trezim cu lucruri de care nu avem nevoie sau pur și simplu pe care le avem. Atunci bucuria celui care dăruiește se va transforma în […]

  • Priviri pierdute în bocancii goi – Vladimir Pustan

    Mă uit la bocanci. Goi şi trişti ca două morminte surori săpate în lutul îngheţat. Iar a trecut moşul şi n-a lăsat nimic… Ba da! Facturi de la apă şi curent, impozitul, taxa de drum, asigurările obligatorii, reţetele copiilor de dus la farmacie, parbrizul îngheţat al Daciei ce nu vrea să pornească. Un câine comunitar […]

  • Bârna, desaga și păcatele – Nicolae Geantă

    Spunea o grecească fabulă că într-o zi omul a fost chemat de zei care i-au dat o desagă. O traistă dublă, cu două părți, care se poartă pe umăr. Apoi a fost sfătuit: „Într-o desagă să pui păcatele tale și în alta păcatele celorlați. Păcatele tale să le pui în față și pe ale celorlalți […]

  • Te iubesc, România – Alexandru Fintoiu

    Te iubesc, România. Tu ai dat întotdeauna oameni deștepți cadou semenilor noștri. Nu te-ai lăsat până nu ne-ai arătat cât ești de darnică în privința asta. Îți mulțumim că ne-ai dat și munți și râuri, chiar și mare, nu contează că suntem aproape de ruși. Avem posibilitatea să călătorim și să vedem ce frumoasă ești. […]

  • Săraca mea frumoasă țară – Vladimir Pustan

    Dacă te fac la inventar… Nu avem și n-am avut niciodată prezent. „La trecutu-ți mare, mare viitor”, zice poetul care-și dă și el seama că trăim într-un trecut umbros și deja suntem într-un viitor cețos. De aceea românul nu se bucură de ziua de azi, ci trăiește nostalgic cu gândul la ce a fost cândva […]

  • România ca o medalie – Nicolae Geantă

    Se spune că atunci când s-au împărțit pământurile, românii nu au mai apucat nimic. Rămași pe-afară, au făcut o delegație și au plecat în audiență la Dumnezeu. După ce le-a ascultat lamentația, Petru a întrebat nedumerit pe Hristos: „Și-acum ce facem, Doamne?” „Le dăm țara pe care am oprit-o pentru noi!” Poate că de aceea […]

  • Catedrala fără sens – Alexandru Fintoiu

    Ne-am sfințit catedrala mântuirii, dar oamenii tot aceiași sunt. Nu ne schimbă bisericile și pereții clădirilor. Parcă trăim într-un film de groază unde oamenii se adună să pupe oase așteptând minuni și semne. Oamenii uită că Dumnezeu este Acela care face minunile. Din păcate acest mix de credință și ocultism ne-a îndobitocit definitv. Nu avem […]

  • Reciclarea butoiului lui Diogene – Vladimir Pustan

    Privesc pe geamul biroului spre un câine proprietate a primariei, ce doarme liniştit sub roţile maşinii mele. Lucru care mă face să mai scriu câteva rânduri despre evanghelizare sau Marea Trimitere sau Marea Obligaţie sau cum vreţi s-o numiţi. Că tot eram cu ochii zgâiţi la câine mi-am adus aminte de un alt „câine”, cinicul […]

  • Răutatea și prostia – Nicolae Geantă

    Un bătrân mi-a făcut o gafă. Dureroasă. “Cum a putut să fie atât de rău?”, m-a întrebat retoric un amic . “Nu e rău. Îl cunosc. Numai că nu e inteligent! Iar prostia uneori e mai rea decât răutatea!” Așa zicea Hugo: Nu există oameni răi, ci doar cultivatori de prostie! Spuneam azi unor colege […]

  • Nimic nu este perfect – Alexandru Fintoiu

    Dacă ne uităm de jur împrejur vedem…oameni. Niciunul nu este perfect. Toți au greșelile lor, visele lor, nădejdile lor. E imposibil să găsiți pe cineva care să se comporte ireproșabil, drept, sfânt, afară doar dacă este înger sau vreo entitate de la Dumnezeu. Nu putem aștepta perfecțiune de la nimeni care trăiește pe pământ. De-atâtea […]