Iertat, dar uitat? – Nicolae Geantă

După ce și-a agățat trolerul cu poveri de Crucea lui Hristos și a udat mocheta de lacrimi, i-am spus unei tinere că Dumnezeu i-a primit confesiunea și e iertată de staționările pe scaunul batjocoritorilor. Acolo. În genunchi. Instantaneu. Numai că, nici familia ei, nici comitetul n-au acceptat nici pe fată, nici teologia mea! „E prea lejeră”. Prin urmare ea… a plecat din acea biserică.

Ceea ce uităm noi, cotidienii celor ce fac gafe, e că Hristos iartă când îți ceri iertare. Nu stă să analizeze gravitatea. Să pună la colț inculpații. Să le facă murdăria știre can-can, apoi să-i disciplineze câteva luni. (O femeie care avea vedenii cu Hristos la rugăciune și nu era crezută de preot, a fost sfătuită să-L întrebe pe Domnul „ce păcate a făcut el săptămâna trecută”. Și Isus i-a spus: „Nu-mi mai aduc aminte!”). Când iartă, Dumnezeu uită!

Iertarea este un proces continuu. Nu ierti numai odată pe an sau sâmbăta seara înainte de Masa Domnului. Nu ierţi numai două ore înainte de Paşti sau în Ajunul Crăciunului. Nu ierţi numai când cineva îşi cere scuze. Ci trebuie să ierţi oridecâteori aproapele greşeşte. Fie că e politician, hoţ, interlop sau frate de biserică. Trebuie iertat. Altfel, versetul 15 din Matei 7 ne acuză. „Dacă nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă”. Iertarea înseamnă să vezi lumina lui Dumnezeu în toţi oamenii indiferent de comportamentul lor. Iertarea înseamnă să nu-ţi mai zgândări vechile răni. Sigur ar putea să sângereze.

Când ierţi uită. „Nu zice te-am iertat, dar te am undeva la ficat”, ne-nvaţă Beni Fărăgău.

Iertarea este ceva ce doreşte toată lumea să primească. Însă câţi suntem gata s-o oferim? Iertarea este o putere vindecătoare. Noi suntem singurii responsabili pentru propia noastră fericire. „Iubiţi-vă vrăjmaşii, voi vi i-aţi făcut”, ne sfătuiește mai mereu Vladimir Pustan. Iertaţi-vă aproapele, faceţi primul pas spre iertarea dumneavostră, îndrăznesc să spun eu. Incapacitatea de a ierta este reţeta suferinţei.

Nu e niciodată prea devreme pentru a ierta. Dar nici prea târziu să oferi clemență… Căci, în sensul cel mai profund, spune Gerald Jampolsky, „iertarea înseamnă să te ierţi pe tine însuţi”.

E cineva pe care nu l-ai iertat? „Lasă-ţi darul de jertfă la altar şi du-te de te împacă cu el”. Altfel, Dumnezeu nu se bucură de slujire. Și asta nu e inventia mea. Ci porunca Domnului!

Iartă, că şi tu ai fost iertat!

Doamne iartă-ne şi pentru că nu ştim să iertăm! (Dar dacă nu vrem, e … altceva).

 

Nicolae Geantă