În „Anul Cărții” România (încă) nu citește deloc! – Nicolae Geantă

2019 s-a declarat Anul Cărții în România. Al cărții și deci al cititului. Și aceasta s-a făcut prin Lege Parlamentară (vezi Legea 357/2018, art.1). Și totuși, cu 50 de zile înainte de final, în 2019 România e pe ultimul loc în Europa la achiziționat cărți! Potrivit Eurosat, 93,5 % dintre conaționalii noștri NU cumpără niciodată o carte! Drept urmare avem cele mai puține librării pe cap de locuitor din Europa! Adică una la 50.000 de indivizi! Totodată, din totalul lor, adică puțin peste 200 de librării, jumătate sunt în capitală! În țară… sahară culturală!

Conform Barometrului European de Cultură, în România 42% din cetățeni NU citesc nici măcar o carte pe an, iar 69% nu împrumută niciodată cărți de la bibliotecă! Și numai 4% pun mâna zilnic pe-o carte! Restul nu mai răsfoiesc nici cartea de bucate! „Până și vântul răsfoiește o carte”, spunea Grigore Vieru.

Prin urmare România are cel mai mare procent de analfabeți funcționali din UE! Fix 40%! Cum adică nu știți ce înseamnă? Înseamnă tineri care au finalizat studiile liceale și sunt încă analfabeți! Adică nu numi că nu le place să citească, dar NU știu să citească cursiv, scriu „bâzgăleli” de parcă trag litere cu mașina de cusut, și nu cunosc tabla înmulțirii!

Fără cititul de carte ne-am prăbușit și ne vom mai prăbuși. România e în declin foarte abrupt. Economic, competitiv, cultural, emoțional, spiritual. Oamenii fără carte nu pot produce valori. Devin povara zilnică a societății. Fără carte oamenii NU u imaginație, nu filtreazi informația, devin (foarte) manipulabil! Fără carte nu ai școală. Fără școală nu ai pregătire profesională. Fără meserie nu poți să-ți câștigi existența. Prin urmare se îngroașă rândul asistaților sociali. O povară uriașă pe umerii tuturor. În al doilea rând crește infracționalitatea. Cine nu are venituri fură! În al treilea rând crește corupția. Oamenii devin mincinoși. Poartă măști. În al patrulea rând scad standardele. Se promovează incompetența! În al nu știu câtelea rând (nu le enumerăm pe toate) ne prăbușim cu toții!

Am ajuns să nu mă mai mir că un conațional tare neaoș, coborât din Munții Bistriței direct în inima Nürnberg-ului, îmi declară despre serviciul său cu jumătate de normă, la un mic muzeu: „Nu-i înțeleg pi proștii aiștea dă nemți, domnu’ Geantă, cum de dau zăși ieuro să vadă niște cărți vechi!” În 2019 nu mai rămân surprins dacă întreb 25 de elevi „câți au citit anul acesta o carte?” și îmi răspund afirmativ doi sau trei! Și nici atât când politicienii vor să se urce pe scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit!

Fără carte poți avea o diplomă. Diplomă a droit și Omul de Tinichea de la Vrăjitorul din Oz. Fără carte poți avea diplome, funcții, scaune. Dar fără carte nu poți avea minte!

E spre finalul „anului cărții” și România (încă) nu citește! Bibliotecile n-au cunoscut o revigorare. Școlile nici atât. Nici chiar bisericile! Românii nu citesc nici cărți, nici Cartea Cărților (Biblia). Prin urmare începem să devenim arizi, sterpi, neprolifici, neinstruiți. Încet, încet, nația își stafidește creierele. Dar și sufletele!

Nu știu de ce ne este teamă de carte! Cititul nu dăunează grav sănătății!

Tu ai curajul să citești o carte? Dar Biblia?