În urma mea – Cristian Dume

Mă uit în jur și văd atâtea fețe
De oameni care și-au promis că vor fi mari.
Dar îndoielile au reușit să-nghețe
Și visul că în luptă vor fi tari.

S-au lamentat că nu sunt toți ostași,
Că lupta e prea mare pentru scop.
Au renunțat să facă înspre vise pași
Înainte să alerge, au spus: stop.

În urma lor se regăsesc ruine
Și drumuri părăsite prea devreme.
Au renunțat la luptă pentru sine!
Căci pentru vise poți avea probleme!

Și-acuma te întreb: tu ce-ai să lași?
În urma ta! Va fi o cale dreaptă?
Dar pentru lume sau pentru urmași
Vei face cu lumina-ți înc-o treaptă?

Spre scara veșniciei ce ne cheamă
Cu pașii tăi vei naște biruință?
Va fi ecoul tău acela ce exclamă:
Hai,vino, suflete și astăzi la credință!

E vorba despre urme, nu dorințe
Ce vrei să lași ‘nainte de-apune?
Prin cruce poți ucide neputințe!
Și poți lăsă în urmă fapte bune!