Iubește, uită, iartă – Nicolae Geantă

Un copil intră într-o cofetărie. Cere un pahar cu apă. Vânzătoarea îl refuză.

– Da’ ce, aici e Crucea Roșie?, zice ea pe un ton arogant.

Băiatul tace. Se uită spre vitrină.

– Îmi puteți spune cât costă prăjitura asta cu ciocolată?

– 2 lei, răspunde femeia plictisită.

– Dar o prăjitură simplă?

– 1,5 lei, țipă ea la copil.

– Bine, vreau o prăjitură simplă.

Ea îi aduce prăjitura și i-o trântește pe masă. Copilul plătește la casă. Apoi mănâncă prăjitura liniștit. Când vânzătoarea se duce să debaraseze, îi dau lacrimile. Copilul îi lăsase bacșiș 0,5 lei. Avusese bani suficienți, dar se mulțumise cu o prăjitură simplă.

Viața frumoasă nu constă în a avea tot ce este mai bun, mai frumos. Ci în a trăi frumos față de semeni. A fi bun cu ei. De fapt, numai așa trăiești frumos față de tine. Și vei fi și tu și ceilalți fericiți! Nu dominând pe cei din jur vei fi în vârf, ne-a învățat Hristos. Ci iertând. Admițând paguba. Deși știm adevărul acesta câți îl punem în practică?

Cine iubește poate ierta. Pentru el greșelile celuilalt sunt scrise cu cretă, nu cu marker permanent. Cine nu iartă, nici nu iubește. Frumosul pentru el e să bufnească mereu. O oală sub presiune. O viață sub stres. Iar fericirea sa la gust e tot amară.

Sunt milioane de nedreptăți făcute bisericii. Creștinilor. Crucea e din ce în ce mai grea. Și totuși Biserica lui Hristos e cea mai frecventată, cea mai fericită! Pentru că știe nu doar să ierte, ci și să uite! Noi știm?

Un prieten de-al meu spunea că „dacă vrei să fii fericit o clipă răzbună-te, dacă vrei să fii fericit o viață iartă”. Lungiți-vă fericirea și pentru mâine!

Iubește, uită, iartă. E cea mai frumoasă artă!

Nicolae Geantă