Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Şi te iubesc, tu, cea mai blândă lege,
cu care, pârguindu-ne,-am luptat,
tu, dor de-obârşie, de noi ne-nfrânt,
tu, în tăcerea noastră, dulce cânt,
tu, codru, de-unde n-am ieşit nicicând,
tu, sumbră mreajă,-n care ne-ncetat
se-aflau simţirile pribege. [Citiți mai departe]

Știm cu toții că banii costă uneori prea mult. Sau cum am putea defini bănuțul pus în colectă cu aerul că i-ai dat tot lui Hristos? Cum i-am putea defini pe cei ce-au venit în bisericile neoprotestante pentru ca să scape de chitanțierul popii, știind că aici totul e moca?

Lipsa de la biserică cu ochii zgâiți prin mall și piața de mașini. Falsa modestie a pocăitei cu 2 metri pătrați de batic pe cap și cu Lexus de 120.000 de coco. Casele cu 2 piscine și cinci etaje unde cântă un casetofon cu hitul ”Doar o colibă aici jos îmi ajunge”. Banii pe care îi dai împrumut la ”frați” și apoi suni disperat zile în șir la un telefon ce se ambiționează să rămână mut. [Citiți mai departe]

Un tip de-a doișpea, cam plictisit că facem oră de la 8:00, a început să-mi zâmbească acru în momentul în care le-am recomandat tinerilor să citească Scriptura. “Dar de ce ar trebui să citesc Biblia !?”, a întrebat ironic flăcăul. “Să zicem că sunt din Cârlibaba. În viața de sat nu am văzut decât brazi, drujbe, oi, cai și fânețuri. Am ajuns în București la muncă. Firma ce m-a angajat îmi dă o mașină și-o hartă a orașului cu punctele mele de lucru. N-am șofat niciodată, nu cunosc semnele de circulație, nu am citit legislația. Nu-i așa că mă voi descurca de minune?”. “Nu, veți face sigur accident”, a fost sfatul clasei.  [Citiți mai departe]

Auzeam aseară despre un Dumnezeu care e prezent în cele mai nebănuite locuri. E normal având în vedere că nici Cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde. Prezenţa Lui umple adâncimile pământului şi dacă vrea, poate face orice. Un misionar povestea cum o mamă care a fost omorâtă de familia ei, a fost aruncată împreună cu cele două fetiţe pe care le avea, şi care erau în viaţă şi sănătoase, într-un mormânt care semăna cu cel în care a fost dus Hristos. Au tras piatra la intrare iar cele două fetiţe au fost lăsate să moară lângă cadavrul mamei lor. Cea mai mică avea câteva luni. Fiind mormântul familiei, au vrut să mai aducă pe cineva decedat şi au deschis mormântul peste vreo câteva săptămâni. Fetiţele erau vii, iar cea mai mare povestea cum un Om îmbrăcat în haine albe strălucitoare venea în fiecare zi şi le aducea de mâncare iar pe mama lor o “trezea” ca să o hrănească pe cea mică. [Citiți mai departe]

Doamne, iată, ochii mei
Te privesc mereu mai grei
- pune-mi Tu lumina-n ei,
să Te vadă cum Tu vrei.

Şi-ncălzeşte-mi inima
să Te poarte cum ai vrea
şi să caute Faţa Ta,
cât mai poate şti căuta! [Citiți mai departe]

Leproșii din Samaria când au găsit hrană și-au dat seama că nu e bine să tacă. Nu poți mânca la nesfârșit singur, fără riscul de a crăpa. Pavel considera că va fi vai de el dacă nu vestește Evanghelia. Credința vine în urma auzirii și aici e slăbiciunea creștinismului. Dacă o generație tace, generația următoare devine păgână. Cred că aici avem de-a face cu succesiunea apostolică. Creștini cu fermoar la gură… [Citiți mai departe]

85 de tineri înșirați pe zidul din fața liceului. Unii în șlapi, în pantaloni scurți, cu blugii tăiați. Piercing, păr mov, decolteuri largi, creste  gelate. Cercei. Tatuaje. Cutii de Coca-Cola. Caiete rupte, contorsionate, purtate la brâu. Chiștoace de țigară. Fum. Pe nas, pe gură, în ochi. Nepăsare totală. Sfidare. Nimeni nu m-a salutat. Nimeni nu s-a dat în lături. Am urcat scările liceului. (E drept, nu am avut ore la ei). “Ce e cu tinerii aceștia?”. “Au venit să dea coringența la română și franceză!”. Corigenţi, dar cu aere de invicibili! [Citiți mai departe]