Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Grigori Potemkin a fost unul din “băieții dăștepți” ai Rusiei secolului XVIII, cneaz și ofițer al țarinei Ecaterina a II-a. Istoria spune despre el că era un mare artizan al falsurilor. Cu ocazia aparițiilor țarinei, Potemkin, organiza totul în așa fel încât să se creadă că lucrurile merg brici. Se zice că în timpul vizitei regelui Poloniei în Crimeea (1787), butaforistul Grigori a construit orașe din carton și castele de lut, pentru a creea falsa impresie de progres și prosperitate! [Citiți mai departe]

Aici îl cred pe Locke. Când e vorba de mântuire îl cred pe Descartes. Primul postula că ne naștem loc viran care se umple cu educație și experiență. Al doilea a susținut că ideea de Dumnezeu e înnăscută în om. Între ei, prăpastie.

Școala de predicare Cireșarii încearcă să-i împace peste veacuri. Noi susținem că omul se naște cu semnul lui Dumnezeu în el dar prin păcat semnul s-a pierdut ca o hârtie mototolită din greșeală și aruncată într-un coș plin de nimicuri. Trebuie răscolit în coș, ori omul nu are chef de o asemenea muncă. Trebuie îndemnați sau motivați, cum zic americanii. Iar asta e treaba predicatorilor ce se nasc copii de 3,5 kg și nu predicatori. Ca să-l smulgi pe om din rutină, plictiseală, lene trebuie să cunoști cum să ajungi la inima și mintea lui. Dar asta nu te învață nici mama, nici liceul. Trebuie să vii la școala noastră. [Citiți mai departe]

            Constat că la noi în România se încep multe lucruri care nu se sfârşesc. Altele, sunt prioritare în faţa de ceea ce este cu adevărat necesar. Mai sunt în ţară doar 100 de localităţi care nu au internet, dar în schimb 3,21 milioane de locuinţe nu au baie, adică minimul necesar. Se pare că avem oameni pentru care internetul e mai important decât apa şi săpunul iar învăţăturile pentru căpătarea bunului simţ din Proverbe îşi pierd valoarea. Nu ne mai place să transpirăm pentru Hristos atât timp cât, cu un singur click, putem să trăim într-o lume virtuală, aievea. [Citiți mai departe]

Dacă-ntr-o tainică vreme
din lut Cineva mă făcu
și dacă sunt om și nu vierme,
o, Doamne, așa ai vrut Tu…

Dacă am grai și nu muget
să spun ce iubesc și ce nu,
și dacă am harul să cuget,
o, Doamne, așa ai vrut Tu. [Citiți mai departe]

Nici nu şi-a spălat bine ochii Faraon în dimineaţa plecării evreilor spre Canaan, şi întrebarea care l-a măcinat n-a fost loviturile primite de plăgi, ci: „Ce-am făcut? Am lăsat pe Israel să plece şi să nu-mi mai slujească?” Apoi şi-a luat tot arsenalul din dotare – cai, călăreţi, oameni aleşi (!), şi-a pornit în urmărire. Diavolul va fi pe urmele noastre în secunda doi când îl părăsim . E gelos, nu-şi permite să nu-i mai slujim. Atenţiune! Nu vine singur! Faraon a ajuns poporul într-un loc îngust. [Citiți mai departe]

Dacă ne apucăm să ascultăm ştiri, fie la radio, fie la televizor sau internet, e imposibil să nu auzim de cineva care a murit, de accidente şi alte lucruri care ar trebui să fie şocante dar devenite aproape ceva de la sine înţeles pentru unii.

Există oameni care se hrănesc cu ele iar alţii care şi-au făcut un obicei în a le savura. La o cafea sau dimineaţa înainte să-şi înceapă munca, Biblia lor este reprezentată de ştiri. Sunt constanţi şi nu pot începe ziua fără ele. Subconştientul se umple de gunoaie şi nu mai este loc pentru lucruri constructive. Religiozitatea, dacă ar exista, este redusă la absurd iar Dumnezeu este o utopie. [Citiți mai departe]