Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Somnul. Nu acasă, nu pe sofa sau laviţă. Ci… în biserică! Marea problemă a creştinismului nost’ de toate zilele. De la corintenii Apostulului Pavel şi până azi Moş Ene tot vine pe la genele bisericii. Trimis de dracu’, evident. Fraţi care dorm. Surori care cască. Nu aud, nu văd. Plictiseală. Corvoadă… Cum să evităm flagelul aţâpirii? Ce măsuri, ce predici, ce cântări? Ce alte soluţii?

Creştinul şi Încrezătorul din “Călătoria pelegrinului” lui Bunnyan, în timp ce înaintau spre Oraşul Ceresc se întreabă: “Ca să prevenim somnolenţa trebuie să vorbim despre ceva înălţător”. “Şi de unde să începem?”, întrebă creştinul “.”De unde a început Dumnezeu cu noi”. Apoi, au cântat plini de fericire. [Citiți mai departe]

Pe vremea lui Ceaușescu într-un autobuz aglomerat plin de cetățeni nădușiți, pe o rută de groază, Beiuș – Oradea, un filfizon de 1,67 cm, începe să facă glume cu un preot spătos ce stătea ca și el în picioare. A râs pe seama ”meseriei” acestuia, a râs de barba lui și a râs de Dumnezeul lui. Apoi i-a tras părintelui o palmă. ”În Biblia ta părinte, scrie: trebuie să întorci și celălalt obraz”. L-a întors și pogoniciul i-a tras o palmă și peste obrazul drept. Preotul a mai întors capul o dată și-a primit o a treia palmă, adică o a doua pe obrazul stâng. S-a întors agale i-a tras tremuriciului un pumn zdravăn în plex, de l-a proiectat până la ușa pe care scria ”Coborâți pe aici”, zicându-i sfătos ”În Biblia mea scrie doar de două palme”. De la părintele am învățat să nu treci niciodată peste ce e scris, că s-ar putea s-o iei peste nas. [Citiți mai departe]

La 1 februarie anul acesta am demarat cel mai temerar proiect de evanghelizare de la om la om, în România ultimilor ani. ”Îmi pasă de tine” s-a bazat pe legea biblică: ”credința vine în urma auzirii”. Ne-am dorit ca 100.000 de oameni să audă Cuvântul lui Dumnezeu până la sfârșitul anului. Adică, 100.000 de CD-uri date la 100.000 de oameni pe care-i iubești. Costul unui asemenea proiect aproape 25.000 euro. Ne-ați surprins prin dăruirea voastră atât din punct de vedere al distribuirii cât și din punct de vedere al achiziționării lor. [Citiți mai departe]

 O bătrână de pe stradă mea, cu diabet 400 și cu băieții în Spania, se plângea aseară că îi este tare urât singură. Știu ce sacrificii a făcut femeia în copilăria lor. Dar și că de vreo 10 ani ei n-au dat pe acasă decât la înmormântarea vreunei rude! O soră mi-a scris că nu prea are timp de gătit deoarece e foarte stresată cu jobul. Un frate, mare om de afaceri, mi-a spus că nu îşi vede copiii decât sâmbăta. În timpul săptămâni îi duce “babysitera” la tenis, în parc, la înnot, la germană… O verişoară de-a mea, economist, cară sute de dosare de la firme acasă. Şi lucrează până la doişpe noaptea… Căminul? Timpul nu e elastic… [Citiți mai departe]

Dumnezeu preferă ca ascultarea noastră să fie din prima. Când vede că ne apucă amnezia, vorbeşte şi a doua oară. Cu Iona a fost nevoie de a doua oară. Câteodată, Hristos repeta cuvintele pentru că ştia că dacă spunea un lucru, doar o singură dată, nu era îndeajuns ca să fie priceput. “Adevărat, adevărat va spun…”, zicea El, pentru ca să pricepem noi, că mai adevărat de atât nu se poate. [Citiți mai departe]

 

Am o deprindere monstruoasă aproape –
Nu-mi place să fiu datoare nimănui.
Doctorului care mă vindecă îi trimit flori,
Pentru sănătate garoafe
Şi suntem chit.
Ospătarului îi las restul pe masă,
Celui care îmi face-un cadou
Îi fac unul mai mare,
Celui care-mi surâde-i surâd,
Celui care-mi rânjeşte-i surâd. [Citiți mai departe]

Oamenii de început ai bisericii stăruiau în învățătura apostolilor. Nu în învățătura unui guru, autor, cult. N-au schimbat Evanghelia după oameni. Cuvântul nu se schimbă dar ne schimbă. Nu e vorba aici de informare ci de transformare.

Au hotărât să rămână împreună. N-aveau biserici care să-i lege de ele, pentru că pe mulți azi ne ține împreună doar clădirea. Ei s-au iubit, ei au vorbit unul cu altul, ei s-au ajutat unii pe alții. Comuniștii ziceau că tot ce e al tău e al meu creștinii au zis invers. Tot ce e al meu e al tău. Aveau unitate în gând, scop, laudă, iubire, milă, putere, credință, Duh. Simon Zelotul stătea lângă Matei și asta spune totul. [Citiți mai departe]