Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Trebuie să refuzăm să mai facem ce nu știm! Căci succesul nu este unde ai ajuns, ci ce ai ajuns. Ca și Balzac mă tem de oamenii care urcă pe scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit.

Trebuie să fugim de orice rău! Nu doar de macabru. Păcatele mici au consecințe mari. O minciună, o postare denigratoare, un privit chiorâș la aproapele, e cianură pentru suflet.

Trebuie să slujim și-n lucrurile mărunte! Bucuriile mari vin și din surprizele mici. Să știți că îngerul responsabil cu boabele de rouă e la fel de important ca cel ce vindecă oamenii în spitale! [Citiți mai departe]

A trecut încă un an. Au mai rămas vreo 363 de zile până la următorul. La unii Dumnezeu le va îngădui toate, la alții poate nu. Dacă le vom primi în dar toate, ce facem cu ele?

Fiecare avem creionate în mintea noastră evenimentele care ar trebui să vină anul acesta: nunți, binecuvântări, un serviciu nou, o casă, izbăviri, poate un concediu. Dacă Dumnezeu va vrea, vom trece prin ele. Nu toate vor fi așa cum le dorim. [Citiți mai departe]

Să vi se întâlnească mintea cu capul și inima cu Dumnezeu.

Să aveți suficiente înercări cât să vă țină puternici. Cele mai bune viori se fac din lemnul cel mai expus la furtuni.

Să aveți suficientă durere cât să nu uitați că sunteți oameni.

Cerul e încă departe. [Citiți mai departe]

La finele anului mi-a tot sunat în cap în fiecare dimineață “Eben-Ezer”, “Eben-Ezer”… Numele pietrei de aducere aminte ridicate de Samuel evreilor. Piatra de ajutor în urma căreia proorocul a ovaționat: “Până aici Domnul ne-a ajutat!”. Exact. Domnul lucrează fără reproș. Lui îi place la nebunie să-Și facă datoria!

Ne-a ajutat Dumnezeu când am traversat anul acesta furtuni. Și am învățat că în uragan El nu este un vapor care ne duce unde vrem să ajungem. Ci un far ce ne arată calea pe care trebuie să navigăm. [Citiți mai departe]

Am citit într-o zi asta: “Pentru un om cu picioarele goale, fericirea este o pereche de pantofi. Pentru un om care poartă pantofi vechi, fericirea este o pereche nouă. Omul care nu are picioare ar fi fericit să meargă desculț. Măsoară fericirea cu ceea ce ai nu cu ceea ce îți lipsește.”

Am auzit de oameni care nu sunt fericiți pentru că ar vrea să se ducă undeva de Revelion și nu își permit. Mai trece un an în care am încercat să fim fericiți și n-am reușit. N-am reușit, pentru că noi, oamenii, am căutat fericirea unde nu se găsește. În trecut nu e, pentru că s-a scurs deja. În viitor nu poți, pentru că ești neștiutor. Prezentul nu ne place că trece și el neconștientizat pe deplin. [Citiți mai departe]

Luca 2:7 ,,în casa de poposire nu era loc pentru ei.”

Nu cred că Iosif cu Maria i-au spus hangiului că dacă îi primește în hotelul lui, pe Fiul lui Dumnezeu îl primește, cum nu cred că dacă i-ar fi spus ar fi contat. Hotelul era plin, iar dacă ar fi vrut să-l primească pe Fiul lui Dumnezeu, ar fi trebuit să de-a afară niște chiriași. Iar aici încep să se complice puțin lucrurile…

Mă uit în jur și bag de seamă că nimic nu s-a schimbat de atunci. Deja am fost la câteva evanghelizări luna aceasta, și deși am predicat cât am putut de bine și i-am chemat pe oameni la Hristos, ,,hangii” din bănci îmi transmiteau din priviri același mesaj prăfuit de veacuri: ,,n-avem loc.” [Citiți mai departe]

 

“Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat,
şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi:
„Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele
veşniciilor, Domn al păcii.”” (Isaia 9:6)

Tu, taină-a Întrupării, ce sufletul îmi cerni,
Revarsă peste mine splendoarea dintre ierni,
Aşterne pe cărarea ce sui atât de greu,
Fărâme de lumină, căci Tu eşti Dumnezeu. [Citiți mai departe]