Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Ei stăteau cu privirea pironită… Dar de fapt priveau în gol iar îngerii din cer le-au spus să se concentreze pe spiritual, nu pe politic. Ei aşteptau o împărăţie foarte lumească în care fiecare să fie un ministru. Hristos însă n-avea fotolii, ci cruci…

Le-au spus îngerii să se concentreze pe alţii, nu pe ei înşişi. Voiau să vadă coborându-se Împărăţia lui Israel, iar restul lumii să se prăbuşească în anonimat. Cu ochii închişi visau cum toţi oamenii din lume vor veni să se închine la Ierusalim. Dar încă nu sosise vremea… [Citiți mai departe]

Excelența Sa nu are cont în bancă. Nici afaceri prospere. Nici lanțuri de magazine. Nu are vilă cu piscină. Nici samovar. Dar are suflet cât Calea Lactee. Și fața brăzdată de riduri născute prematur. Și fire albe de păr, multe, prea multe, deși buletinul său vorbește o altă limbă. Semne de la generațiile ce au fost, de la cele care sunt. Poverile și mărturisirile semenilor i-au umplut cu vârf desaga ce-o trage anevoios după el înspre Cruce. N-o ușurează, n-o abandonează, deși abia mai poate înainta. E responsabil. Pentru ce vorbește. Și mai ales pentru ce face.

Excelența Sa păstorul ”trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând apoi pulberi de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească”, ar spune R. Kipling. Nopțile și le petrece meditând, diminețile stă de mână cu Dumnezeu la un ceai, iar sâmbetele seara se face Robinson Crusoe. Nu are lacrimi câte cereri de mijlocire a primit. Nici batiste suficiente pentru cei ce vor să fie atinși. [Citiți mai departe]

Atleții care participă la maratoane au ore de antrenament și privațiuni, toate acestea ca să fie puternici și să nu obosească ușor. Dacă ne gândim la noi, tot un fel de atleți suntem, numai că alergăm mult și uneori degeaba.

Alergăm în fiecare zi și ne plângem că suntem obosiți. Unii nici măcar o zi de odihnă pe săptămână nu-și iau. Facem tot ce putem cu tot ce avem iar când vine seara cădem lați. Când vine vorba de biserică, unii nici rugăciuni nu mai pot face. [Citiți mai departe]

Unamuno zicea că filosofia a apărut când din doi oameni unul a privit în jos spre cele practice pentru ca celălalt să poată privi în sus. Atunci se poate clădi o lume mai bună, dar pentru asta proporţia trebuie să rămână aşa. Acum însă nu mai e cazul…

Unamuno a fost mai optimist decât Hristos, ce nu şi-a imaginat jumătate de planetă privind spre cer. Întotdeauna făuritorii de vise vor fi o minoritate copleşiţi de numărul mare de oameni ce se bat la un magazin pentru o tigaie la preţ redus. [Citiți mai departe]

De trupul mi-ar arde în torțe de foc
Și chipul mi-ar fi doar tăciune;
De-aș face mai mult decât toți la un loc,
Dar dragostea-n mine ar fi doar un joc
Nimic nu aș fi pentru lume. [Citiți mai departe]

La 1 mai 1939, la București, a fost prima manifestare oficială din România cu ocazia Zilei Internaționale a Muncii. Muncitorii au mărșăluit cu mâinile ridicate precum romanii ca să satisfacă orgoliul lui Carol al II-lea. Nevoile lor oricum erau lăsate pe planul al doilea.

Astăzi, 1 mai a devenit o altă zi liberă exploatată la maxim de cei care vor să se îmbogățească. Bani în plus cheltuiți pe mâncare, oferte la pensiuni, ba chiar magazine deschise. Pe lângă ele, mai apar și biserici cu program “muncitoresc”, dar din păcate, nimeni nu se înghesuie. [Citiți mai departe]