Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

În 1770 a izbucnit o epidemie pe velierul „Santa Cruz” aflat sub pavilion spaniol.

Când au cerut să intre într-un port nu i-au lăsat. De fapt, nimeni nu le-a dat voie să intre în vreun port… Au murit cu toţii, iar corabia a plutit singură pe mare fiind văzută şi după doi ani de la moartea echipajului.

O imagine clasică pentru o biserică ce nu se mai implică în primirea în port a bolnavilor ce vin de pe marea lumii. [Citiți mai departe]

Astăzi, la liceu, o profă de chimie spunea că ar trebui să oferim și îmbrătișări, nu doar binețe. Pentru că o îmbrățișare are efect terapeutic. Ar declanșa ceva oxitocină pe creier.

I-am spus că tocmai terapia asta ne învață Hristos la biserică. O îmbrățișare care șterge dureri. O îmbrățișare stimulator de bucurie! Ca la prunci. Cei ce stau la mama în brațe sunt mai liniștiți decât cei tolăniți în plușuri groase de un metru. [Citiți mai departe]

Se întâmplă uneori să îți dorești să primești o vorbă bună din partea cuiva, cu toate că nu întotdeauna poți avea încredere în cuvintele frumoase ale oamenilor. Sătul de vești tragice, de nervi și vorbe scuipate printre dinți, uneori, parcă și o minciună spusă frumos ar fi binevenită.

Se întâmplă uneori să îți dorești ca oamenii să îți zâmbească frumos, cu toate că știi că în spatele multor zâmbete zace multă suferință. Vezi în fiecare zi mult prea multe fețe încruntate, palide de îngrijorare, ceea ce te face să îți dorești chiar și un zâmbet fals. [Citiți mai departe]

Cândva, dragostea a fost prinsă în piroane 
Îmbrățișând o lume fără milă
Robită de păcat și de icoane,
Iubirea întrupată S-a jertfit umilă. [Citiți mai departe]

Oamenii îi apreciază pe ceilalți după ce nu mai sunt. Nu știu de ce se întâmplă asta. Poate pentru că intervine obișnuința, poate că intervine setea după nou. Păcat că nu le dai flori cât sunt în viață.

Nu știu câți ne-am gândit să facem azi ceva pentru cei care mai sunt. Până și un telefon poate fi special. Primăvara nu vine niciodată mai devreme, ci exact când trebuie. Dar tu o poți pregăti.

Dumnezeu ne atenționează să nu uităm și să ne aducem aminte de ceea ce e valoros ca să nu pierdem mai târziu. În vechiul Testament, Dumnezeu a lăsat pietre de aducere aminte ca nu cumva evreii să fie loviți de uitare. [Citiți mai departe]