Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Vă scriu băieților nu pentru că nu vă mai îndrăgosțiți, nu mai oferiți flori fetelor și nici scrisori de iubire, ci pentru că riscați prea mult! Iubiți fast-food! Vă îngrăgostiți dintr-un click. Vă scriu fiindcă știu că bărbaților le place adrenalina, dar în dragoste nu trebuie să ai doar body! Ci și cap! Războiul nu se câștigă automat dacă ai tehnică militară! Îți trebuie și tactică eficientă. Fiți înțelepți! [Citiți mai departe]

Mara

Rut 1:20 – Nu mă mai numiţi Naomi(Plăcută),le-a răspuns ea, ci numiţi-mă Mara(Amărăciune), pentru că Cel Atotputernic m-a amărât mult.

 

Să nu-mi mai spui plăcută niciodată!
Sunt văduvă, fără bărbat și fii!
Mi-e inima de doruri secerată;
Când văd cum moartea casa îmi strivi… [Citiți mai departe]

Primăvara este asociată cu ele. Poate și pentru că cele mai multe fac primăvară în sufletele soților, logodnicilor, taților.

Ea îți înseninează ziua, te bucuri că există și mulțumești lui Dumnezeu că a creat ceva atât de potrivit și frumos pentru tine. Ai grijă de ea, te interesează, vrei să fie fericită, ești în stare să renunți la drepturi ca ea să fie mulțumită și bucuroasă.

O iubești, este unică și o faci să se simtă specială în fiecare zi. Când nu e, o parte din tine lipsește dar te gândești la ea, îi trimiți un mesaj, îi arăți că e acolo, în inimă. [Citiți mai departe]

Chiar de răsare din zăpadă,
Şi-ţi pare că e îngheţat ,
E-atât de alb, c-aşa l-a întocmit Stăpânul,
Din albu-I minunat !  [Citiți mai departe]

Pavel şi-a dorit să meargă şi să vestească Cuvântul Domnului în Asia (Faptele Apostolilor 16:6). Nu ştiu de ce i s-a pus pata pe Asia, dar cert este că Duhul Sfânt nu i-a dat voie să ajungă acolo. Mă şi gândesc cum ar fi arătat lumea dacă Pavel punea piciorul în locul acela. Irakul, Iranul, Egiptul, Afganistanul şi Libia ţări creştine. Al Quaida ar fi ajuns organizaţie ce pregătea învăţători de Şcoală Duminicală. Europa… prin păduri trăgând cu arcul unii după alţii, adică 2000 ani mai înapoi. [Citiți mai departe]

Andreea este o fetiță timidă, foarte timidă, din clasa IX-a. Înainte cu două minute de pauză am văzut-o băgând mâna în rucsăcel, și pe furiș a pasat un maldăr argintiu colegei din spate. “Ce-ai făcut?”. Fata se uită rușinoasă și roșește. “I-ai dat un sendviș!”. “Da”, îmi răspunde cu fială. “Dumnezeu să te răsplătească!”, i-am spus, și am privit pe fereastră deoarece mi-a umezit ochii. Andreea este o fată săracă. Are cinci frați și venituri modeste. Prin frigider le fluieră vãntul probabil, dar în înimă îi fluieră dumnezeirea.  [Citiți mai departe]