Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Patriotismul este sentimentul de mândrie că ceva frumos s-a întâmplat în țara ta. Așa spunea Suchianu, cel care a tradus în limba franceză Miorița. Când mă gândesc la România, nu știu dacă să fiu mândru, dar sigur o iubesc așa cum este.

Henry Coandă, în octombrie 1910, la Paris, prezenta lumii primul motor cu reacție, răcit cu apă și având 50 de cai putere la 1000 de rotații pe minut. Acest motor urma să revoluționeze întreaga lume stând la baza construirii avioanelor. [Citiți mai departe]

Alergăm uneori cu atâta avânt,
Alergăm spre niciunde…alergăm după vânt
Şi-ntr-o zi ne oprim şi privim pumnii goi,
Iar tristeţea ne-ncearcă când privim înapoi… [Citiți mai departe]

Porcii rămăseseră în urmă cu râturile mirosind a verigi de aur fals… Luna râdea cu dinţii ştirbi de babă clevetitoare şi casa-i părea străină ca o mireasă căzută la împărţeală pe întuneric. Ştia că lipseşte bucuria dincolo de geamurile cu perdelele de ceaţă şi tristeţe lăsate. Venise la ceas de uitare, când nimeni nu mai aştepta nimic, când visurile aveau colţuri de coşmar şi amintirile prinseseră cocleala deznădejdii.

Cărunt… Intrase zăpada în părul negru şi iarna nefirească se încăpăţânase să rămână cu mâna în beregata tinereţii, tăind pădurea de la rădăcină şi plantând mesteceni albi. [Citiți mai departe]

Bluma Zeigarnick a fost o tânără ce studia problemele psihologice la Moscova. În anul 1927, în timp ce era într-o cafenea din Viena, urmărind peisajul uman, a constatat că un chelner ce servea ținea minte toate comenzile clienților până în momentul onorării lor. Apoi, brusc le uita dintr-o dată. Bluma a înțeles atunci că oamenii țin minte detaliile aproape ale oricărei activități atâta vreme cât ea este neterminată.

Fenomenul Zeigarnick se numește efectul sarcinii neterminate. Bluma spune că dacă suntem întrerupți la un moment dat în timp ce facem o activitate (de exemplu suntem chemați la telefon), ne vom reîntoarce unde suntem restanți, deoarece în mintea noastră stau ascunse lucrurile întrerupte… [Citiți mai departe]

La biserică, în timpul săptămânii, e iz de Black Friday. Oamenii preferă să meargă mai degrabă unde se dă ceva pentru pământ decât ceva pentru cer. Poate că promisiunea raiului a devenit în conștiința lor ca o poveste pe care ai timp să o citești și mai târziu.

Dar mai târziu e prea târziu, de cele mai multe ori. O frecventare a bisericii din joi în paști denotă o credință într-un Dumnezeu care ar binecuvânta și ce poți face puțin cu toate că poți mai mult. Hristos nu are un minim necesar și nici un preț redus. [Citiți mai departe]

Când ne-ai lăsat porunca milei pentru aproapele sărman,
noi am simţit, Isus, că Tu eşti acel duios Samaritean.
 
Căci, vai, şi noi eram odată căzuţi tâlharilor cumpliţi,
strigând zadarnic după milă, zăceam uitaţi şi părăsiţi. [Citiți mai departe]

Dacă Goethe are dreptate şi adevărul nu-i decât ceea ce continuă, Biserica creştină, cu sincopele ei, are serioase motive de îngrijorare în ceea ce priveşte transmiterea acestui adevăr.

Preocupată de lucruri grandioase pe care le va face mereu în viitor, punând accent pe programe, resurse şi scoli de gândire, Biserica s-a oprit din marşul ei glorios undeva între Calvar şi Rusalii. Acceptarea mântuirii prin credinţă urmată de fapte vrednice nu-i suficientă doar la nivel de dogmă. Biserica a uitat teologia practică a lumânării care cuprinde două enunţuri simple. O lumânare nu pierde nimic din strălucire dacă aprinde o altă lumânare şi o lumânare poate face ce nu poate face soarele, adică să lumineze în întuneric. Aşa că nu trebuie dispreţuit un lucru mic. [Citiți mai departe]