Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Enoh a umblat cu Dumnezeu și nu a mai fost văzut pentru că l-a luat Dumnezeu. Cineva se întreba cum de ceilalți oameni care erau cu Enoh nu au fost atinși de cuvântul lui Dumnezeu, din moment ce Enoh, respira lângă ei, vorbea cu ei, se închina, trăia în societatea respectivă?!

Dumnezeu însă nu are nevoie de oameni care au înțeles Cuvântul Sfânt doar cu mintea. Pentru El e importantă inima omului. Spunea despre David că este om după inima Lui. Despre o parte din impărații lui Iuda ni se zice că nu aveau toată inima dată Domnului. [Citiți mai departe]

Trebuie să refuzăm să mai facem ce nu știm! Căci succesul nu este unde ai ajuns, ci ce ai ajuns. Ca și Balzac mă tem de oamenii care urcă pe scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit.

Trebuie să fugim de orice rău! Nu doar de macabru. Păcatele mici au consecințe mari. O minciună, o postare denigratoare, un privit chiorâș la aproapele, e cianură pentru suflet.

Trebuie să slujim și-n lucrurile mărunte! Bucuriile mari vin și din surprizele mici. Să știți că îngerul responsabil cu boabele de rouă e la fel de important ca cel ce vindecă oamenii în spitale! [Citiți mai departe]

A trecut încă un an. Au mai rămas vreo 363 de zile până la următorul. La unii Dumnezeu le va îngădui toate, la alții poate nu. Dacă le vom primi în dar toate, ce facem cu ele?

Fiecare avem creionate în mintea noastră evenimentele care ar trebui să vină anul acesta: nunți, binecuvântări, un serviciu nou, o casă, izbăviri, poate un concediu. Dacă Dumnezeu va vrea, vom trece prin ele. Nu toate vor fi așa cum le dorim. [Citiți mai departe]

Să vi se întâlnească mintea cu capul și inima cu Dumnezeu.

Să aveți suficiente înercări cât să vă țină puternici. Cele mai bune viori se fac din lemnul cel mai expus la furtuni.

Să aveți suficientă durere cât să nu uitați că sunteți oameni.

Cerul e încă departe. [Citiți mai departe]

La finele anului mi-a tot sunat în cap în fiecare dimineață “Eben-Ezer”, “Eben-Ezer”… Numele pietrei de aducere aminte ridicate de Samuel evreilor. Piatra de ajutor în urma căreia proorocul a ovaționat: “Până aici Domnul ne-a ajutat!”. Exact. Domnul lucrează fără reproș. Lui îi place la nebunie să-Și facă datoria!

Ne-a ajutat Dumnezeu când am traversat anul acesta furtuni. Și am învățat că în uragan El nu este un vapor care ne duce unde vrem să ajungem. Ci un far ce ne arată calea pe care trebuie să navigăm. [Citiți mai departe]