Perpendiculari cu Isus – Nicolae Geantă

Le spuneam azi unor liceeni că orice cruce are două elemente. Dacă le așezăm încrucișate vor da semnul de plus. Dacă le punem alăturate o să avem un paralelism, un fel de egal, dar cu un element mai lung și altul mai scurt. „Vedeți, elementul mai lung este Hristos, și cel mai scurt sunt eu, sau voi. Dacă merg alături de Hristos, crucea va fi ușoară”. Pentru că El duce partea mai grea (elementul mai lung). De aceea spune Isus „căci jugul Meu este bun, și sarcina lui este ușoară” (Matei 11:30). Greul e dus de Dumnezeu.

Dar dacă elementul mai mic alăturat se așează în curmeziș, atunci se formează o cruce! Și crucea e greu de dus! Le-am spus tinerilor că cele mai grele cruci nu sunt abandonul copiilor, un divorț, avortul, cancerul, diabetul, o soacră rea sau un soț bețiv. Ci cea mai grea Cruce este atunci când mă așez curmeziș voii Domnului. Pentru că cel mai greu lucru din lume este să spunem: „Vreau să fac voia Ta Dumnezeule!”

De atâtea ori când am simțit Crucea grea m-am uitat atent de ce nu pot să o mai duc. Și Dumnezeu mi-a arătat că nu sunt în direcția corectă. Merg perpendicular cu El! perpendicularitatea asta nu trebuie să fie neapărat când faci păcate, ești rău din cale-afară. Perpendicularitatea este și atunci când devii sectar, cultic, îngust, opac etc, când doctrina este deasupra iubirii, când te porți fariseic, când crezi că răul care îl faci e bine. Ca Inchiziția…

Nu fiți perpendiculari cu Isus! Nu doar că veți fi istoviți, dar vă veți trezi că luptați împotriva Golgotei!