Pleacă-mi ochii, Doamne…

Pleacă-mi ochii, Doamne, până la pământ şi adânc smereşte-mi sufletul înfrânt, până voi cunoaşte cât Te-am întristat când cuvântul unic, Doamne, mi-am călcat.  Nu-mi lăsa odihnă duhului zdrobit până va cunoaşte ce mult Ţi-am greşit, până o să-mi plângă îndeajuns de-amar, să se-nvrednicească de iubirea-Ţi iar. Şi-apoi ţine-mi, Doamne, duhul înfrânat, să nu-mi tragă trupul iarăşi în păcat. Ţine-mi trează grija dragostei mereu, cât e cursa-ntinsă pe tot drumul meu. Traian Dorz