Primul martor, predicator, martir… – Nicolae Geantă

400 de ani în Israel nu s-a mai auzit voce de prooroc. Nu a mai predicat nimeni. Nici măcar stelele. Dumnezeu se dăduse pe mute… Apoi a venit deodatꞌ un nonconformist. Cu geacă de cămilă, aspră și curea din funie, fără capse. Pletos. Bărbos. Cu un toiag uriaș. Și a început să strige. Fără amvon. Nu era numai glas de prooroc. Ci glas de Dumnezeu! Și oamenii au dat navală în ciuda faptului că le vorbea aspru! Îi făcea „pui de năpârci”! Dar când îți vorbește Dumnezeu nici năpârcă nu meriți să ți se spună.

Nu cred că astăzi și l-ar dori bisericile de păstor! Ai noștri confrați vor să fie periați, gâdilați la cerbicie, scărpinați între coarne. Am vrea să auzim doar Evanghelia prosperității! Numai laude! Numai de bine… Dar Evanghelia e cu Cruce! Cu Adevăr! Cu jertfă de sânge! Dacă am transmite-o în alt mod v-am plictisi. Și-ar trebui în loc de săbii să vă cumpărăm pijamale, vorba unui mare pastor, prieten de-al meu!

Nonconformistul nu poate fi măsurat cu rigle omenești. E în alți parametri. Ravenhill zicea că „așa cum nu putem măsura Soarele cu linearul, nici așa nu poate fi măsurat Ioan Botezătorul”. Căci despre el e vorba… Hristos a zis că e „cel mai mare om născut din femei vreodată” (Luca 7:23)! Și totuși „e cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu!” Tot Isus a spus asta. Iar eu și dumneata suntem mai presus decât el. Tot Isus a zis și-asta! Oare suntem?

A fost primul martor al Domnului Hristos (Ioan 1-6:8). Primul predicator. Cu eficientă maximă. Deși a activat extrem de puțin. A fost ca o cometă… Nu le-a predicat oamenilor că trebuie să se asemene cu el. Ci că toți trebuie să-și schimbe interiorul…

„Pregătiți calea Domnului” (Ioan 3:3) a strigat inițial Ioan în pustie. „Neteziți-o!”. Dacă împăraților li se netezesc drumurile, li se așterne covorul roșu, cu atât mai mult Domnului Isus! Neteziți-vă sufletele! Nu lăsați găuri în ele, unghiuri ascunse, asperități. Puneți mâna pe mături și curăți inima de gunoaie. Altfel nu poate să aterizeze Hristos în voi! Pregătiți calea să vină la oameni, la biserică. Nu judecați pe nimeni! Nu treceți pe lângă săraci nepăsători! Nu întoarceți spatele prietenilor care fac greseli! Nu înșelați pe Dumnezeu cu zeciuielile! Cu închinarea… Nu lăsați aluat vechi! Aruncați haina de răutate! Altfel nu coboară Duhul peste noi, peste biserici!

„Faceți roade vrednice de pocăința voastră!” (Luca 3:8), este a doua predică! Cine e pocăit trebuie să demonstreze. Nu cu vorbe! Cu aparteneța la Israel, la o confesiune, la o familie renumită de creștini. Nu cu Biblia în mână se demonstrează pocăința. Nici cu amvonul, cu botezul ori cu steagurile biserici (praporii, cum zic transilvănenii) demonstrezi ca ești pocăit. Ci cu faptele. Altfel trăim fariseism. „Împărțiți pâinea cu cel flămând”, zice Ioan. Chiar dacă ești sărac! „Cine are două haine să dea unul celui ce nu are”. Dumnezeu nu cere ce nu ai. Dumnezeu nu cere dacă întâi nu ți-a dat! Chiar așa? Avem podurile caselor arcuate de cioroboaie, șifonierele neîncăpătoare. Sunt soluții sa le ușurăm. Chiar pe strada noastră (a dumneavoastră!). „Nu luați nimic în plus fața de ce e rânduit” chiar dacă ai fi la ANAF, la Fisc, la DNA, la casieria bisericii, șef la cutia milei! Nu uita că ochiul lui Dumnezeu vede! Și „nu asupriți pe nimeni”. Chiar dacă ești ofițer, polițist, parlamentar, procuror, patron, profesor, preot, pastor! Cine nu se poartă așa face roade rele! Și pomul rău este bun pentru… sobă!

„Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1:39) ai mai predicat Ioan. Când apare Mântuitorul lumii El trebuie pus în centru! Nu Mahomed, Buda, Lenin, Sf. Parascheva, Arsenie Boca sau Ștefan cel Mare. Nu este dat sub Soare nici un nume în care trebuie să fim mântuiți, zice doctorul Luca (FA 4:12). Nu știu cum de uităm așa de des! Mântuirea o are numai cine crede în Fiul. Căci cine NU are pe Fiul NU Are nici pe Tatăl! (Se aude musulmanilor, evreilor, hindușilor?) Ioan a zis că nu e vrednic nici să-I descălțe cureaua sandalelor lui Isus. Știți cum se traduce? „Nu sunt vrednic să fiu nici măcar robul Lui!”. Căci toți suntem niște robi netrebnici! De aceea a murit Hristos! Să nu uitați: Mielul a fost dus la măcelărie. La Golgota. Dar azi nu mai Miel. E Rege! E Domnul Domnilor! E Leul din Iuda. Și când va răcni odată Leul… Toți genunchii de pe planeta se vor pleca! Și din tot Universul!

„Trebuie ca El să crească și eu să mă… micșorez!” (Ioan 3:20), a predicat Ioan. Căci după ce mă întâlnesc cu El, cu Isus Hristos, nu mai trebuie să mă văd eu! Ci numai El! Când mă văd eu biserica nu are eficientă! Zicea Marian Mocanu că „atunci când urci la amvon oamenii din sală nu te văd pe tine, ci Dumnezeul din tine!” Oamenii trebuie sa vadă „dumnezeirea noastră!” Oare se vede? Când suntem pe stradă, la serviciu, la școală, la biserică, pe Facebook. Ce văd oamenii când ne văd pe noi? Țoalele de la Armani, treningurile de la Adidas, șuvițele blonde, unghiile, mașinile? Sau pe Isus? Pe „social-media” Îl arăt pe Isus sau etalez ghiftuieli de la restaurant, selfiuri, notele de școală (numai pe cele bune!), pectoralii, decolteurile? Când fac așa Îl stea îl eclipsez pe Isus! Oamenii care se smersc se micșorează. Ceilalți se umflă. Mândria e balon. Dar când întâlnește și un ac de albină plesnește! Fugiți de mândrie! Lângă ea nu mai încape și Isus…

A predicat bine Ioan, dar într-o zi a ajuns în lanțuri. A incomodat. Inclusiv pe regele țării. Noi nu prea mai incomodăm nici pruncii noștrii. Și când a ajuns în lanțuri s-a îndoit. „Oare Tu ești Acela sau trebuie să așteptăm pe un altul?” (Luca 7:20), a strigat spre Isus. Sincopă de credință. (Dumnezeu a vrut să ne învețe că atunci când trec prin încercări și titanii se clatină!) Isus nu s-a supărat pe vărul lui. I-a transmis doar un sms scurt: „Spuneți lui Ioan… că morții înviază” (Luca 7:22)

După ce-a aflat răspunsul Ioan a avut ultima predică. Pentru sine. „Dacă trebuie sunt și martor și martir!” Și a plătit prețul de intare în Rai cu un cap pe-o farfurie! Cu capul lui! Sfinții totdeauna plătesc un preț pentru Cer? Chiar așa, noi am plătit vreunul? În Cer va trebui să arătăm (și) cicatricele făcute pentru Isus! Pentru medaliere…

”În Cer, spunea fratele Pustan, vom vedea palmele găurite ale lui Isus. Dar și blugii rupți ai lui Ioan Botezătorul!” Nu știu ce-ar putea să-l impresioneze pe Ioan când se va-ntâlni cu noi… Dar am vrea să putem să-i arătăm măcar genunchi tociți la rugăciune! Spor la treabă!

Știu, oamenii de astăzi îl iubesc pe Ioan Botezătorul. Numai că majoritatea trăiesc ca Irod…