Rugăciunea, un îndemn din interior sau nimic – Alexandru Fintoiu

Îți dai seama că nu simți nevoia să te rogi. Oricum pentru tine rugăciunea a devenit o corvoadă și încerci să spui câteva cuvinte, cum poți acolo, trăgând de tine. Cam așa sună rugăciunea unora, scoasă din adâncul lenei spirituale. Dar nu funcționează.

Pe de altă parte, o altă nuanță a acestui aspect, este îndemnul la rugăciune. De fiecare dată când e slujbă primim îndemnuri. Nu e rău, doar că problema e alta. Nu te poți ruga la Hristos îndemnat de alții dacă tu nu simți din interior nevoia de a te ruga. Dorința trebuie să fie intrinsecă. Mi s-ar părea ciudat să mergem la biserică fără a avea nici măcar un motiv pentru care să cerem ajutor cerului sau să mulțumim lui Dumnezeu.

Și totuși mulți vin înaintea lui Hristos ca puii de gostat înaintea decapitării. N-au nimic de zis, nimic de făcut, nimic de înălțat, nimic de lăsat deoparte, nimic…

Și câte necazuri au unii oameni, câte probleme, câte dureri dar și câte realizări, câte binecuvântări cerești și cât har. Dar noi, noi așteptăm eclipsa totală de viață în Hristos. Mergem nemotivați la biserică și paradoxal absenți nemotivați. Lipsim chiar dacă suntem acolo.

Mă întreb ce ar motiva pe unii să se roage? O boală? O durere? O lipsă? O nevoie acută? Viitorul? Dumnezeu ascultă de cererea făcută cu toată credința. Fie că îi ceri o fabrică de pantofi să încalți săracii fie că îi ceri o bicicletă să te deplasezi cu ea spre cer adunând comori acolo, pentru El e același lucru.

El nu clasifică dorințele noastre după cum le clasificăm noi. Nu zice, “Acesta e un lucru mare iar acesta e mic.” Hristos e mult prea mare pentru asta.

Credința noastră clasifică cererile în mari sau mici, iar când nu credem, nu primim.

În concluzie, nimic în lumea asta nu-i prea mare sau prea mic pentru Dumnezeu. Tu până unde te poți duce cu credința ta?

A mea tocmai m-a scăpat ieri de o durere groaznică de gât… Mai înainte cu aproximativ o lună mi-a adus o soție minunată și a mai făcut și altele dar aș vrea să vă las pe voi să povestiți…

Hristos poate, trebuie doar să crezi…

                                                                                                             Alexandru Fintoiu