Salvare – Cristian Dume

Cu fiecare pas mă-ndrept tăcut,
Spre urmele de vise risipite…
Văzând de-atâtea ori și ce n-am vrut,
Am genele de lacrimi prăfuite.

Cu fiecare ceas mai ard un timp,
Din naștere fiind bătrân să mor…
Mă văd de-atâtea ori în contratimp,
Iar aripile-mi frânte nu-s de zbor.

Cu fiecare amânare mă zdrobesc,
În veșnica risipă de plăcere…
Când văd care-i sfârșitul mă-ngrozesc
Și știu că toate-s doar durere.
….
Dar fiecare rugă mă aprinde,
Și mă înalță înspre noi trăiri…
Pentru Isus eu viața azi mi-aș vinde,
Cântând mereu că-n El nu-s amăgiri!