Stigmă de bunăvoie – Nicolae Geantă

Când a intrat în casa lui Simon Leprosul a simțit că oriunde călca erau presărate mine de câmp! Ochii ca de cobră plină de venin ai gazdei o fulgerau nu doar în ceafă, ci direct în inimă. Ea era păcătoasa satului. El, fruntaș religios. Ea purta stigmă. El era respectat. Nici unul, nici celălalt nu meritau eticheta.

Unii au privit cu greață, judecând pe sub mustăți săruturile femeii pe picioarele lui Isus. Buzele lor erau oricum murdare, și poate de aceea nici pe obraz nu-L sărutaseră pe Dumnezeu la intrare. Alții s-au uitat chiorâș la eticheta de pe parfum. Prea scump! Dar pentru Dumnezeu niciun preț nu e exagerat. Fariseul avea dragoste obtuză. Iar păcătoasa nu făcea parte din cerc. Era nebinevenită…

Femeia păcătoasă e fiecare dintre noi. Trăim adeseori în pielea ei. Stigmatizați. Respinși. Boicotați. Arătați cu degetul. Bârfiți. Etichetați din cauza pielii. A etniei. A religiei. A prietenilor. A bisericii. A tinereții. Sau a vârstei a treia. Și, evident, a greșelilor!

Simon și acuzatorii săi ar fi azvârlit-o în ghenă. Stigma nu doar te arată cu degetul. Nici nu te lasă sa te vindeci. Te zvârle în deteriorare. Te lasă singur. Și vorba lui Vlad Schlezak: stigma și singurătatea ucid. Asta pățise și păcătoasa: era singură, cu sufletul ucis! Aproape murise…

“Păcatele îți sunt iertate, femeie! Stigma ți-a fost ridicată!” De fapt Hristos n-a anulat-o, ci a luat-o asupra Sa! De bunăvoie. Apoi a murit cu ea întins pe o Cruce!

Când, în anii ‘40, Hitler a invadat Danemarca, a poruncit ca toți evreii danezi să poarte o banderolă galbenă pe braț pentru a fi ușor identificați și deportați in lagărele de concentrate. A silit pe regele Christian al X-lea să citească acest decret din balconul Palatului Amalienborg. După ce a citit, regele, cu lacrimi în ochi, și-a pus banderolă galbenă la braț. Tradiția daneză spune că toți danezii și-au pus banderole galbene! Au luat stigma de evreu asupra lor. De bunăvoie…

Nu stigmatizați pe nimeni. Ci mai degrabă puneți-vă banderola galbenă…