Tu eşti în noi, şi nu simţim

Tu eşti în noi şi nu simţim, cum nu simţim ce nu ne doare, cum nu ni-e greu şi nu tânjim, când nu-i nici cald şi nici răcoare. Tu eşti în noi când nu dorim şi când nimic greu nu ne pare, când nu-nsetăm, nici flămânzim, Tu eşti în noi îndestulare. Tu eşti în noi Cuvânt când ştim cântând, în noi Tu eşti cântare, lumină eşti — când strălucim, când ne rugăm — eşti înălţare. De-aceea doru-Ţi nu-l simţim ca cel de fraţi în adunare, ca cel de flori — când le privim, sau cel de ape — la izvoare. Tu eşti în noi — şi nu simţim decât când pleci, a Ta plecare, atunci ni-e greu, atunci tânjim, atunci simţim că totul doare. Traian Dorz