Un an cu Hristos, esența bucuriei – Alexandru Fintoiu

Trec anii. Și cum obișnuim, dacă mai obișnuim, la sfârșit de an ne facem socotelile și ne dăm seama de marea datorie pe care o aveam de plătit la Dumnezeu și nu puteam. Dacă ar fi după numărul anilor din cârca noastră, ar însemna că un om în vârstă a adunat multe, dar nu este neapărat așa.

Ideea datoriilor la Hristos este că le avem și că niciunul din noi nu le puteam plăti. Mulțumirile noastre către El ar trebui să fie necurmate, dar mai sunt? Cine știe? Acum fiecare e pregătit să petreacă o noapte dintre ani plină cu mâncare sau distracție și unii nu vor mai apuca anul viitor. Motivul, tot din pricina păcatului, îmbubărilor, lăcomiei și așa mai departe…

Avem nevoie de Hristos și de Revelion și în anul care va veni, în fiecare zi. Fără El n-am fi avut nicio perspectivă și ne-am fi culcat în patul deprimărilor, fără sens. De aceea vă doresc ca noul an să vă găsească oameni mulțumiți.

Zilele trecute o rudă de-a mea mergea cu mașina și din sensul opus a venit altul care fiind prea aproape de el, i-a smuls oglinda laterală. Când l-am sunat și l-am întrebat ce face a zis că e bucuros și mulțumit că nu a fost mai rău.

Atitudinea asta ar trebui să o avem, să fim mulțumiți indiferent de situații pentru că Dumnezeu ne scoate totdeauna din ele.

Încurajați, iubiți, trăiți alături de Hristos o viață curată și bucuria vă va fi cel mai bun prieten.

La mulți ani!