Un gând despre trecut – Alexandru Fintoiu

Oamenilor le e teamă de trecut și încearcă să își betoneze sufletul cu scopul de a uita de el. Însă nimeni nu poate fugi de trecut. E acea umbră care se agață de tine toată viața. Când a păcătuit, David a încercat să îngroape trecutul față de ceilalți, dar a uitat că în interiorul lui era ceva ce numai Dumnezeu putea inventa, conștiința.

Nici cel mai tare doctor nu poate rezolva problema conștiinței omului. S-au străduit psihologii, s-au făcut studii aprofundate, s-au chinuit neurologii ca să înțeleagă felul în care conștiința omului se poate liniști. N-au reușit mare lucru.

David, cu păcatul după el, conștiința încărcată, urmărit de trecut, a pierdut orice bucurie. Dorea din nou bucuria mântuirii. Am impresia că bucuria deplină în Hristos e legată de o conștiință curată. Nu poți evita trecutul alergând încoace și încolo sau încercând să-l uiți.

Privești înapoi și vezi mereu și mereu aceleași greșeli. Mulți și-ar fi dorit să o ia de la început dar acum nu mai pot și se luptă cu tenebrele timpului trecut. N-au pace, n-au somn, sunt deprimați și plini de frici.

Trecutul ambiguu și reprobabil face din oameni umbre. Dumnezeu ne-a proiectat să fim lumini însă. Averi să cheltuiești pentru liniștea sufletului și tot nu o să reușești decât să te încarci și mai tare cu neputința liniștirii lui.

Vestea bună însă e că Dumnezeu e Același și azi și mâine și ieri a fost tot așa, iar conștiința omului nu se liniștește cu pilule și nici cu vorbe ci cu Hristos.

El e Singurul care operează pe conștiință. La El nu e nevoie de programare ci de genunchi căzuți în rugăciune. El îți șterge neplăcutul din conștiința ta trecută de ani și îți arată că important nu e ce-ai fost, important e ce vei deveni împreună cu El.

…Și important mai e că împreună cu El vei ajunge în Cer.

                                                                                                                      Alexandru Fintoiu