Victoriile noastre sunt ale Domnului. Și înfrângerile – Nicolae Geantă

Proverbele 21:31 „Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului”.
Pe vremea când în Israel nu aveau săbii decât Saul și fiul său Ionatan (1 Samuel 13:22), iar filistenii emanau o epidemie de agresivitate, evreii nu aveau nici curaj, nici chef să iasă la luptă. Suportau asuprirea. Chiar împăratul Saul stătea sub un rodiu cu 600 de inși, zice Scriptura. Unde-or fi încăput toți, nu știm. Dar știm că la umbră e tot timpul înghesuială! Umbra aduce confort. Dar și lene. (Chiar și în ziua de post!). Chiar în poporul lui Dumnezeu! Chiar în ramuri de restriște!
Dar Ionatan… Nu era un sfânt ratat! (Sfinții ratați, spunea filosoful Nicolae Turcan, au înțeles deșertăciunea tuturor lucrurilor dar n-au ajuns să îl găsească pe Dumnezeu!) „Simt că Dumnezeu îmi va da izbândă. Victoriile sunt ale Lui!” Și a ieșit la luptă doar el și cel ce îi ducea armele. Căci la Dumnezeu nu numărul contează când duci lupta Lui! „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul lui Dumnezeu”, scrie pe Menora.
După ce Ionatan a ieșit la luptă, în vrăjmaș a intrat „groaza lui Dumnezeu” (1 Samuel 14:15). Groaza Lui înseamnă sfârșitul! Nu doar al filistenilor. Ci a tuturor ce se ridică să lupte împotriva Sa…
Va trebui să înțelegem definitiv că la Dumnezeu luptele sunt câștigate înainte să fie date! Și chiar dacă sunt câștigate de noi, biruința e a Domnului! Ar mai trebui să înțelegem și că rugăciunile noastre ar trebui „să atingă gradul zero”, vorba unui eseist. „Doamne fă ca victoriile mele să fi victoriile Tale! Dar și înfrângerile mele, Doamne, să fie tot victoriile Tale!”
Da. Dumnezeu ne face victorioși dinaintea luptei! Pentru că înfrângerile noastre le ia asupra Lui!