A venit toamna în biserică – Alexandru Fintoiu

A venit toamna la biserică. Au început să cadă frunze și nimeni nu le poate înlocui. Unele crengi sunt rupte cu totul și încearcă să se replanteze în altă parte. E greu pentru un butuc ca să dea lăstari. E nevoie de primăvară, soare, lumină și dacă nu a înverzit acasă, greu de crezut că va reuși în altă parte.

Dar, încercarea, moarte n-are, vorba românului, important este să vrei să schimbi ceva. De cele mai multe ori tot cu vorbe rămânem. Unii L-ar schimba pe Dumnezeu pentru că nu merge. Dumnezeu nu funcționează după parametrii noștri indiferent cât de mașină-robot Îl credem că este. Alții ar mai scoate câte ceva din El pentru că e foarte greu cu standardul atât de sus.

E întodeauna mai ușor să încerci să-L schimbi pe El și să renunți să încerci la tine. Dar e o sarcină imposibilă. Dumnezeu nu se poate schimba. Când îți dai seama că El rămâne la fel de sfânt ca și acum 500 de ani nu ai decât varianta cu tine.

Ți-e groază să te iei de tine pentru că niciodată în lupta cu tine însuți nu poți zice, gata! Pare ca un ocean la orizont, pare că nu se sfârșește niciodată. Din această cauză mulți oameni abandonează. Renunță la biserică, familie, slujbe, chiar la ei înșiși pentru că e mai simplu cu valul decât împotriva lui.

Și uite așa toamna vine și bate vântul schimbării. Și când vântul acesta bate, multe frunze purtate pe aripile lui, cad și se duc pe aripile lui încotro apucă.

Să rămânem în El. În afara Lui trăim degeaba iar de uitat n-avem voie să uităm că Dumnezeu face să înverzească chiar și toamna.